vineri, 22 ianuarie 2016

Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.






Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.

vineri, 25 decembrie 2015

Lista cumpărăturilor pentru sărbători



O să petrec sărbătorile de iarnă în Southampton. În Anglia nu prea ninge de obicei, iar în Sudul Angliei chiar foarte rar. Deci nu voi avea zăpadă aici, nu că în România ar fi prea multă. Totuși sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu prea îmi plac. De fapt nici nu simt spiritul sărbătorilor de iarnă, deși englezii fac bradul de Crăciun cam în fiecare casă și împodobesc străzile sau casele.

Dar ca să simt că este final de an, trebuie să mă pregătesc măcar din punct de vedere culinar. Așa că anul acesta am de pregătit masa de Crăciun și probabil și pe cea de anul nou. Și cum pentru asemenea ocazii bucatele de pe masă trebuie să fie unele alese, dar și tradiționale, lista ingredientelor trebuie să fie și ea generoasă. Așa se face că va fi cumva o provocare să găsesc în Anglia toate ingredientele din care să fac sarmale (poate și cârnați, deși nu am tăiat niciun porc), salată de beof (sper că am scris bine), ceva deserturi (ar merge niște cozonaci, nu zic nu) plus altele. O să avem pe masa englezească și ceva curcan. Ei obișnuiesc să mănânce curcan de Crăciun, la fel cum o fac și americanii.



Și ca să îmi intru în mână, am gătit câteva chestii până acum. Eu gătesc de obicei cu „ce am în casă”. Asta înseamnă că deschid frigiderul și sertarele cu ingrediente și mă apuc să improvizez ceva. Ultima dată am făcut pentru colegi un orez cu lapte cu sos de mandarine. Desertul catalogat de colegii mei drept „delicios” a avut și o sesiune foto, din care am extras și imaginile din acest articol.



În speranța că nu voi da chix cu pregătirea mesei pentru sărbătorile următoare, vă urez sărbători fericite cu mese minunate și îmbelșugate!

duminică, 20 decembrie 2015

Magazin de nișă vs magazin generalist

Îmi aduc aminte când am fost în Anglia pentru prima dată și am mers la un car boot. Am intrat într-un fel de obor, cum se poartă pe la noi prin România. Am văzut acolo o întreagă babilonie unde puteai găsi aproape orice lucru la care te gândeai, cu condiția să cauți cum trebuie. Nu mă gândeam să găsesc în Anglia acel tip de obor, cu lucruri la mâna a doua împrăștiate peste tot, pe jos sau pe nu mai știu unde. 

La polul opus aș vedea mall-urile, iar dacă mă gândesc și mai bine, la polul opus sunt marile magazine nișate. Adică acelea în care intri și te aștepți să găsești un tip de produse dedicate unei singure nișe. Spre exemplu, dacă intri într-un magazin de îmbrăcăminte, să găsești numai îmbrăcăminte. Dacă intri într-unul de piese auto atunci să găsești numai piese auto. Iar în acest ultim domeniu pot da un exemplu concret. Depozitul auto online, un magazin online nișat așa cum trebuie și cum îi spune numele, pe piese auto. Dacă ne gândim la cele peste un milion de piese auto pe care depozitul auto online le are pe rafturile virtuale, atunci îl putem ridica la rangul de mall nișat.



Asta dacă ne place să ne jucăm puțin cu cuvintele. Indiferent cum  l-am numi, mall, magazin de piese auto, magazin online de piese auto, depozit de piese auto, etc, ideea este cam aceeași. Găsim într-un singur loc cam orice avem nevoie pentru mașina din curte sau din fața blocului. Asta este și ideea de fapt. Prefer în multe cazuri magazinele puternic nișate, așa cum este depozitul auto online mai sus amintit, sau mari centre comerciale unde găsești de toate pentru toți. Problema cu a doua categorie este aceea că trebuie să cauți mult mai amănunțit și s-ar putea să pierzi timp mai mult. Pe când într-un magazin nișat se presupune că găsești cam tot ceea ce dorești și singurul impediment al achiziției ar putea fi numai prețul sau calitatea produselor.

Dacă mă uit mai bine pe pagina depozitulautoonline.ro constat că au destule promoții și beneficii. Prețuri reduse ca de black friday, lichidări de stoc, transport gratuit pentru produse, garanție direct de la producător, asistență non stop, dar și garanția returului. Așa un magazin nișat mi-ar plăcea să găsesc pentru orice domeniu.

Acum dacă mă întorc la începutul articolului pot să constat că magazinele nișate prind mai bine în mediul online decât în cel offline. Probabil că este mai simplu să ții un magazin online decât unul offline. Oare ăsta va fi viitorul?

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

joi, 17 decembrie 2015

Cand ai nevoie de x ani de experienta ca sa profesezi!

Trăim în țara în care în orice domeniu ne trebuie experiență pentru a profesa meseria pentru care ne-am pregătit în prima parte a vieții. Dacă unii știu din primii ani de viață ce planuri au pe termen lung, eu nu am știut niciodată ce voi face cu viața mea. Nici acum nu știu exact, așa că improvizez. Dar știu că încă mai sunt copii pe băncile școlii sau prin facultăți, care își caută drumul în viață. Unii știu exact la ce post visează, chiar dacă va fi bine plătit sau nu. În universitatea din orașul meu cele mai căutate posturi sunt cele de inginer în industria petrolieră sau cel în contabilitate. Eu așa știu și din domeniile acestea cunosc câțiva oameni. Unii deja au ajuns la un pas de visul lor, alții deja profesează. Mai sunt și unii care sunt însă abia în primul an al facultății și au nevoie să lupte împotriva curentului și împotriva sistemului defect din învățământul românesc.



Cunosc personal un om care a căutat mult și bine o firmă în cadrul căreia să poată face practică la contabilitate, pentru că așa i se cere. Nu înțeleg de ce ministerul nu are contracte suficiente cu firme care să primească toți elevii din învățământ să facă practică. Așa ar trebui să se întâmple într-un sistem normal. Dar pentru că nu se întâmplă, copiii de pe băncile facultății din Ploiești trebuie să își îndrepte atenția către firmele de contabilitate din București. Așa se face că atunci când am vrut să îmi ajut un prieten să-și găsească o firmă de contabilitate în cadrul căruia să fie instruit și să primească informații prețioase din domeniul contabilitate, am dat peste o firma de contabilitate in Bucuresti.

După ce am contactat firma de contabilitate și am întrebat dacă primesc oameni pe care să-i instruiască, am aruncat o privire mai amănunțită pe serviciile pe care le oferă. Îmi place optimismul pe care-l afișează firma pe pagina de internet. Și când spun optimism mă refer la afirmația postată cu mândrie pe prima pagină:

Cu CONTABUC scăpați de grija controalelor ANAF, ITM.
 Ei zic bine la urma urmei! Scăpați de GRIJA nu și de CONTROALE. Cu alte cuvinte, firmelor ce își țin contabilitatea prin această firmă de contabilitate din București, li se garantează că toate datele contabile vor fi în regulă până la virgulă și punct.

Și mai este și o promoție care mie mi se pare extraordinară și care sună cam așa:

Prima lună este gratuită pentru firmele nou înființate!

Mi se pare un avantaj foarte mare pentru orice firmă mică. Atunci când ești la început te bucuri pentru orice discount pe care-l plătești pentru anumite servicii. Acesta ar fi unul dintre acele servicii oferite de contabuc.ro, de care m-aș bucura fără doar și poate, dacă aș avea propria firmă.

Cât despre răspunsul la întrebarea mea pe care am adresat-o echipei de contact, acesta a fost unul pe jumătate pozitiv. Primesc studenți să facă practică, dar la acel moment locurile disponibile erau deja ocupate de alți studenți.

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Parfumul face diferența!

Am priceput și eu într-un final că parfumul are rostul lui. În epoca noastră nu mai merge cu mirosul de mascul. Femeile nu mai apreciează un bărbat care emană propria amprentă olfactivă. Așa că trebuie să te lepezi de mirosul masculin și să îl acoperi cu un parfum bun.

Și cum deosebești un parfum bun de unul mai puțin bun?

Sunt câteva semne care arată că un parfum este bun. Am căutat parfumuri online de la Pandera.ro că îmi recomandase o cunoștință să încerc și acest magazin online de parfumuri pentru că au niște sortimente exclusiviste. Am aruncat o privire pe prețuri și pe modul în care sunt expuse produsele în vitrina virtuală. Și uite așa pot să fac o listă cu semnele care îți arată că un parfum este calitativ!

· Prețul parfumului – de cele mai multe ori un parfum scump este mai bun decât unul ieftin. Nu e o regulă, dar e clar că prețurile pentru produsele calitative sunt ceva mai mari.

· Cantitatea – parfumurile de calitate nu sunt îmbuteliate în recipienți cu valori prea mari în dreptul mililitrilor. Probabil de aici și vorba „esențele tari se țin în sticle mici”.

· Brandul – din nou nu este o regulă ca un produs reprezentant al unui brand de renume să fie și unul calitativ. Dar totuși este un reper puternic pentru oricine. Brandurile mari au laboratoare care testează în zeci de feluri parfumurile înainte de a le da verde pe piață.

Așa cum parfumul face diferența de la individ la individ, așa și calitatea parfumurilor din vitrinele virtuale ale magazinelor online fac diferența între acestea din urmă. Recunoști un magazin bun de parfumuri după marfa pe care o are expusă în rafturile virtuale, nu neapărat după promoțiile, reducerile sau prețurile practicate.



Dar dacă vă plac și promoțiile și luați în calcul și semnele pe care le cântăresc eu la decizia achiziționării unui parfum, atunci puteți să aruncați și voi o privire pe Pandera.ro. Au deopotrivă prețuri mici și mari pentru esențe mici și tari. Găsim acolo inclusiv produse pe categorii, cu promoții sau transport gratuit. Iar acum în prag de sărbători au reduceri de sărbătoare, în unele cazuri ajungând chiar și la 50% din valoarea inițială a produsului. În schimb, fiecare comandă primește un cadou surpriză. Oare ce o fi?