Reuniune de clasa in Ploiesti

In cele din urma . . .

A venit si vremea reuniunii de clasa mult asteptate si mult amanate. A fost o reuniune improvizata, la care au participat oamenii care si-au dorit cu adevarat sa isi vada fostii colegi de scoala generala si oamenii care au luat in calcul aceasta reuniune si si-au facut timp in program indiferent daca ea s-ar mai fi tinut sau nu. Din fericire pentru reusita acestei intalniri, au avut placerea si disponibilitatea sa vina la intalnire urmatorii:

1. Buleandra  Elena Alexandra
2. Carstea Claudia
3. Carstea Cristian
4. Stoicescu Dragos
5. Toader Vladimir
6. Rotaru Nicusor Adrian (eu)

Intalnirea a inceput de la ora 19:00 in fata  centrului comercial Omnia. Alexandra  a fost  mai mult decat punctuala si si-a facut aparitia prima, am urmat eu, Stoicescu Dragos care tot dadea tarcoale de cateva minute prin zona, dar cand i s-au terminat tarcoalele[sic!]  s-a oprit  langa noi, Carstea Claudiu si apoi Toader Vladimir.

Hei tramvai . . .

Daca  am fost  numai cativa prezenti, Vladimir a preluat initiativa si ne-a dus  la Tramvai  vis-a-vis  sau vizavi (ca sa folosesc un  cuvant  convertit). Dupa cateva discutii si-a facut aparitia si Claudia, pe care am primit-o  cu    drag in tramvaiul nostru.

Niciun subiect TABU . . .

S-a vorbit despre orice subiect adus in discutie, cate  putin din toate, cate putin despre fiecare dintre cei prezenti, barfe la greu despre cei absenti, nimic de rau  malefic despre cei absenti, doar pareri pro si contra  catorva persoane  legate de vreo amintire discutata. Eu am fost cel cu amintirile legate de colegi, restul  si-au  umplut memoriile cu  lucruri mai importante din viata lor. Alianta  formata dupa plecarea gemenilor, intre  mine, Alexandra si Vladi s-a napustit cu argumente pro telefonie si contra febrei Facebook pe care o sustinea sus si tare Dragos.  Au avut loc si alte discutii mai incinse, fara incidente neplacute, din care Dragos sper sa traga cateva  concluzii pozitive pentru  persoana lui. Oricine  poate sa faca mai mult pe orice plan, daca  macar crede in sansa lui. 

Dragos, asculta la mine, ca niciunul din cei  prezenti la  mini-reuniune nu s-a suparat pe tine si nici macar nu-ti vrea raul.

Daca vrei  cu adevarat, iata ca se poate . . .

Unii din cei ce au venit la aceasta reuniune au facut ceva in plus pentru a fi prezenti.

• Alexandra a venit special din Bucuresti pentru aceasta ocazie care era cat pe ce sa nu se concretizeze. Desi are  niscaiva resentimente fata de acest oras, a venit din placere pentru a revedea niste colegi si din pacate pentru ea, nu a avut parte de prea multi pe care si-ar fii  dorit neaparat sa-i vada. Spre exemplu cu mine nu a avut mari tangente in scoala  primara cat am fost colegi, si totusi a avut parte de mine, in loc de altul cu care a avut mai multe in comun. (Nu ca nu i-a facut placere sa ma revada, sa nu intelegeti gresit)
• Claudia a  reusit sa ajunga si ea la aceasta reuniune, venind tot din Bucuresti, desi anuntase ca-i este greu sa-si faca timp in programul  ei zilnic. Multumesc de incantatoarea prezenta!
• Eu am   plecat  inainte de termen de la  ziua nepoticai mele care a implinit primul ei anisor de existenta. Desi am  putut manca din primul ei tort in care statea infipta banala lumanare in forma de cifra 1,  puteam sa mai stau lejer sa particip la discutiile care erau in toi.

 Pe cand o reuniune adevarata . . .

Desi ne-am simtit bine, simteam nevoia fiecare sa vedem cate-un coleg drag cu care ne-am avut mai bine. Ne-am  dori sa  existe o reuniune  in adevaratul sens al cuvantului  la care sa participe si initiatoarea noastra  doamna invatatoare Totea Elena, care desi batea  cu  batul  la palmele  noastre precum Maestrul betiv  pe Bruce Lee, ne-a dat o educatie si  o conduita importanta. Daca nu  vom reusi  marea reuniune  anul acesta, sper sa reusim  acest lucru anul viitor cand, dupa socoteala Aluisei - pe care o cred pe cuvant ca a facut calculul bine- vom face 10 ani de cand am incheiat clasa a opta. Unii impreuna, cazul majoritatii, altii   mergand pe alt drum cu alti colegi, cazul meu.

Daca o poza face cat o mie de cuvinte . . .

    

Pozele sunt  nemodificate ca eu nu am pretentii de fotograf si nici nu-mi place sa denaturez imaginile surprinse.

Pentru pareri si comentarii folositi cu incredere  formularul de comentarii de mai jos!

Multumiri speciale . . . 

Pentru Carmen , via Manu  pentru  aprinderea scanteii, a dorintei de revedere.

Nu-l uit nici pe Vladimir care s-a comportat ca o gazda, sau ca sa-l plasez in contextul actiunii: a fost vatmanul Tramvaiului si a oprit in toate statiile, pana la ultimul calator.